Despre adoptie pe intelesul tuturor

Adoptia reprezinta o decizie importanta pe care o persoana / o familie o ia atunci cand doreste sa isi mareasca familia prin includerea unui nou membru, un copil care nu are parinti sau care are acordul parintilor sai pentru a deveni membru al altei familii.

Adoptia este un demers legal, prin care se reglementeaza din punct de vedere juridic legatura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. 

Adoptatorul este persoana/familia care doreste sa adopte.

Adoptatul este copilul (de cele mai multe ori, caci uneori poate fi vorba si despre un adult)

Cine poate adopta?

Pot adopta atât familiile (persoane căsătorite intre ele-soţ şi soţie) cât şi persoana singură (necăsătorită) care obţin/e atestatul de familie/persoană aptă să adopte.

Cine nu poate adopta?

Art. 459. din Codul Civil al Romaniei prevede ca una dintre conditiile adoptiei că “Persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta”.Prin urmare, pentru a putea adopta trebuie in primul rand sa fim sanatosi din punct de vedere psihic.

Totodata nu poate adopta persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri, si la fel, nu poate adopta, persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti.

Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevazute mai sus.

De obicei, doua persoane pot adopta impreuna, simultan sau succesiv, un copil, atunci cand acestea sunt sot si sotie.

De la aceasta situatie exista cateva exceptii, iar astazi vom vorbi despre situatia copilului adoptat care are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relație stabilă și conviețuiește cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, și aceasta persoana a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 5 ani. Pe acest parinte al copilului il vom numi parintele firesc.

Potrivit Legii 273/2004 privind procedura adoptiei interne, parintele firesc va declara in fata notarului public ca persoana care doreste sa devina adoptatorul copilului sau, a participat direct si nemijlocit la cresterea si ingrijirea copilului sau pentru o perioada neintrerupta de minimum 5 ani anteriori. Apoi va solicita instantei incuviintarea adoptiei. Instanta care va judeca incuviintarea adoptiei va verifica indeplinirea acestei conditii, iar proba va putea fi facut prin orice mijloc, de exemplu proba cu martori, testimoniala, inscrisuri, etc.

Cum se realizează adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv?

Principiul fundamental al adoptiei este acela al interesului superior al copilului. Pornind de aici, aceasta procedura distincta de adoptie, este întemeiată pe relaţiile ce se dezvoltă între copil şi soţul părintelui său (acesta din urmă comportându-se, în fapt, ca un părinte adevărat), pe afecţiunea reciprocă dintre aceştia, pe dorinţa de a i se conferi copilului un mediu securizant.

Este firesc sa existe o procedura legala care sa consfinteasca o situatie de fapt deja existenta, un copil să se bucure de grija şi afecţiunea ambelor persoane-(a părintelui şi a soţului acestuia)-sub a căror protecţie şi îngrijire se află în fapt.

Acest tip de adopţie este în acord cu dezvoltarea armonioasă a copilului şi cu garantarea dreptului său la o familie. In acest caz insa, prevederile legale privind obtinerea atestatului de persoana apta sa adopte si cele referitoare la deschiderea procedurii adoptiei nu se aplica.

Cererea de încuviințare a adopției poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare, în cazul adopției copilului, de către soțul părintelui firesc sau adoptiv.

Cererea de încuviințare a adopției este însoțită de următoarele acte:

  • certificatul de naștere al copilului, în copie legalizată;
  • certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unități publice nominalizate de către direcția de sănătate publică;
  • raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, în vederea exprimării consimțământului;
  • certificatele de naștere ale adoptatorului sau ale soțului și soției din familia adoptatoare, în copie legalizată;
  • certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soților din familia adoptatoare, în copie legalizată;
  • cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
  • certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
  • raportul de consiliere și informare a părinților firești în cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc;
  • documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiației față de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopției copilului de către soția părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum și în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoașterea de către tată sau care consfințește învoiala părților, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
  • declarația notarială pe propria răspundere, prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. c).

Judecarea cererilor de încuviințare a adopției copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv se face cu chemarea in fata instantei a adoptatorului și a părinților firești ai adoptatului.